Tip:
Highlight text to annotate it
X
Era odată o babă şi un moşneag. Baba avea o găină, şi moşneagul un cucoş; găina
babei se oua de câte două ori pe fiecare zi şi baba mânca o mulţime de ouă; iar
moşneagului nu-i da nici unul. Moşneagul într-o zi perdu răbdarea şi zise:
— Măi babă, mănânci ca în târgul lui Cremene. Ia dă-mi şi mie nişte ouă, ca
să-mi prind pofta măcar. — Da' *** nu! zise baba, care era foarte
zgârcită. Dacă ai poftă de ouă, bate şi tu cucoşul tău, să facă ouă, şi-i
mânca; că eu aşa am bătut găina, şi iacătă-o *** se ouă.
Moşneagul, pofticios şi hapsin, se ia după gura babei şi, de ciudă, prinde iute şi
degrabă cucoşul şi-i dă o bataie bună, zicând:
— Na! ori te ouă, ori du-te de la casa mea; ca să nu mai strici mâncarea degeaba.
Cucoşul, *** scăpă din mânile moşneagului, fugi de-acasă şi umbla pe drumuri, bezmetec.
Şi *** mergea el pe-un drum, numai iată găseşte o punguţă cu doi bani. Şi ***
o găseşte, o şi ia în clonţ şi se întoarnă cu dânsa înapoi către casa moşneagului.
Pe drum se întâlneşte c-o trăsură c-un boier şi cu nişte cucoane. Boierul se uită
cu băgare de seamă la cucoş, vede în clonţu-i o punguţă şi zice vezeteului:
— Măi! ia dă-te jos şi vezi ce are cucoşul cela în plisc.
Vezeteul se dă iute jos din capra trăsurei, şi c-un feliu de meşteşug, prinde cucoşul
şi luându-i punguţa din clonţ o dă boieriului. Boieriul o ia, fără păsare o pune în buzunar
şi porneşte cu trăsura înainte. Cucoşul, supărat de asta, nu se lasă, ci se ia după
trăsură, spuind neîncetat:
Cucurigu ! boieri mari, Daţi punguţa cu doi bani !
Boierul, înciudat, când ajunge în dreptul unei fântâni, zice vezeteului:
— Mă! ia cucoşul ist obraznic şi-l dă în fântâna ceea.
Vezeteul se dă iarăşi jos din capră, prinde cucoşul şi-l azvârle în fântână! Cucoşul,
văzând această mare primejdie, ce să facă? Începe-a înghiţi la apă; şi-nghite, şi-nghite,
până ce-nghite toată apa din fântână. Apoi zboară de-acolo afară şi iarăşi
se ia în urma trăsurei, zicând:
Cucurigu ! boieri mari, Daţi punguţa cu doi bani !
Boierul, văzând aceasta, s-a mirat cumplit şi a zis:
— Mă! da' al dracului cucoş i-aista! Ei, las' că ţi-oiu da eu ţie de cheltuială,
măi crestatule şi pintenatule!
Şi *** ajunge acasă, zice unei babe de la bucătărie să ia cucoşul, să-l azvârle
într-un cuptor plin cu jăratic şi să pună o lespede la gura cuptorului. Baba, cânoasă
la inimă, de cuvânt; face *** i-a zis stăpânu-său. Cucoşul, *** vede şi astă mare nedreptate,
începe a vărsa la apă; şi toarnă el toată apa cea din fântână pe jaratic, până
ce stinge focul de tot, şi se răcoreşte cuptoriul; ba încă face ş-o apăraie prin
casă, de s-au îndrăcit de ciudă hârca de la bucătărie. Apoi dă o bleandă lespezei
de la gura cuptiorului, iesă teafăr şi de-acolo, fuga la fereastra boierului şi
începe a trânti cu ciocul în geamuri şi a zice:
Cucurigu ! boieri mari, Daţi punguţa cu doi bani !
— Măi, că mi-am găsit beleaua cu dihania asta de cucoş, zise boieriul cuprins de mierare.
Vezeteu! Ia-l de pe capul meu şi-l zvârle în cireada boilor ş-a vacilor; poate vreun
buhaiu înfuriat i-a veni de hac; l-a lua în coarne, şi-om scăpa de supărare.
Vezeteul iarăşi ia cucoşul şi-l zvârle în cireadă! Atunci, bucuria cucoşului!
Să-l fi văzut *** înghiţea la buhai, la boi, la vaci şi la viţei; păn-a înghiţit
el toată cireada, ş-a făcut un pântece mare, mare cât un munte! Apoi iar vine la
fereastră, întinde aripele în dreptul soarelui, de întunecă de tot casa boierului, şi iarăşi
începe! Moşneagul, văzând aceste mari bogăţii,
nu ştia ce să facă de bucurie, sărutând mereu cucoşul şi dezmerdându-l.
Atunci, iaca şi baba vine nu ştiu de unde; şi, când a văzut unele ca aceste, numa-i
sclipeau răutăcioasei ochii în cap şi plesnea de ciudă.
— Moşnege, zise ea ruşinată, dă-mi şi mie nişte galbeni!
— Ba pune-ţi pofta-n cuiu, măi babă! Când ţi-am cerut ouă, ştii ce mi-ai răspuns?
Bate acum şi tu găina, să-ţi aducă galbeni; c-aşa am bătut eu cucoşul, ştii tu din
a cui pricină... şi iaca ce mi-a adus!
Atunci baba se duce în poiată, găbuieşte găina, o apucă de coadă şi o ia la bătaie,
de-ţi venea să-i plângi de milă! Biata găină, *** scapă din mânile babei, fuge
pe drumuri. Şi *** mergea pe drum, găseşte şi ea o mărgică ş-o înghite. Apoi răpede
se întoarce acasă la babă şi începe de pe la poartă: "Cot, cot, cotcodac !" Baba
iesă cu bucurie înaintea găinei. Găina sare peste poartă, trece iute pe lângă
babă şi se pune pe cuibariu; şi, după vrun ceas de şedere, sare de pe cuibariu,
cotcodocind. Baba atunci se duce cu fuga, să vadă ce i-a făcut găina!... Şi, când
se uită în cuibariu, ce să vadă? Găina se ouase o mărgică. Baba, când vede că
ş-a bătut găina joc de dânsa, o prinde ş-o bate, ş-o bate, păn-o omoară în bătaie!
Şi aşa, baba cea zgârcită şi nebună a rămas de tot săracă, lipită pământului.
De-acu a mai mânca şi răbdări prăjite în loc de ouă; că bine şi-a făcut râs
de găină şi-a ucis-o fără să-i fie vinovată cu nemica, sărmana!
Moşneagul însă era foarte bogat; el şi-a făcut case mari şi grădini frumoase şi
trăia foarte bine; pe babă, de milă, a pus-o găinăriţă, iară pe cucoş îl purta
în toate părţile după dânsul, cu salbă de aur la gât şi încălţat cu ciuboţele
galbene şi cu pinteni la călcâie, de ţi se părea că-i un irod de cei frumoşi, iară
nu cucoş de făcut cu borş.