Tip:
Highlight text to annotate it
X
CRIZA
Subtitles downloaded from www.OpenSubtitles.org
Traducerea: Dappon (alfiaro@yahoo.com)
{y:i}Oraşul e aşa de mic!
{y:i}Poţi să-ţi scalzi picioarele în apa râului
{y:i}care adoarme liniş*** în verdeaţă.
{y:i}Nu există gară ca să tulbure prin {y:i}nervozitatea sa liniştea lui meditativă.
{y:i}Nici industrie, nici port
{y:i}care să grăbească pacea aşezată a zilei
{y:i}sau pacea liniş***ă a serii.
{y:i}Evenimentul zilei este {y:i}sosirea autobuzului.
{y:i}El aduce ziarele, poşta sau {y:i}oameni cu chipuri necunoscute.
{y:i}Acolo se simte mirosul {y:i}primejdiei şi a vieţii agitate.
{y:i}Astăzi o doamnă total necunoscută {y:i}coboară din autobuz.
{y:i}Totul la ea este puţin străin {y:i}şi puţin agasant.
{y:i}Rochia, chipul, unghiile, {y:i}pălăria şi ochii,
{y:i}totul în legătură cu ea {y:i}vorbeşte despre lumea largă.
{y:i}Dar cei iniţiaţi pot să ghicească {y:i}cu uşurinţă
{y:i}de ce a venit aici această {y:i}femeie necunoscută.
{y:i}Este doamna Jenny, care după 18 ani {y:i}a venit după fiica ei Nelly,
{y:i}care a crescut în grija {y:i}domnişoarei Ingeborg Johnson.
{y:i}Unii spun ca unchiul Edward, {y:i}doctorul familiei Ingeborg:
{y:i}”O să fie o lovitură teribilă {y:i}pentru Ingeborg.”
{y:i}Domnişoara Ingeborg îşi câştigă {y:i}existenţa din lecţiile de pian
{y:i}şi dintr-o cameră închiriată unui tânăr {y:i}doctor veterinar pe nume Ulf,
{y:i}dar căruia îi spune de obicei “Uffe”.
{y:i}Dar să înceapă piesa!
{y:i}Eu nu pot să pretind că e {y:i}o dramă incitantă.
{y:i}Nu e decât o scenă din viaţa cotidiană.
{y:i}Aproape o comedie.
{y:i}Să ridicăm cortina!
Cânţi cu degetele, nu cu coatele! Unu, doi, trei, patru...
Ascultă, Malin, tu zici că asta înseamnă să baţi pernele?
Nu e aşa de important, nu-i aşa?
Nu, nu e.
Ascultă, Kalle,
n-o să devii un bun interpret la pian dacă nu pui şi suflet.
Dumnezeu ştie că nu pui suflet când cânţi,
Ai noroc că Beethoven e surd!
Unu, doi, trei, patru...
- Malin, trebuie să lustruieşti ibricul. - Şi pe asta trebuie s-o lustruiesc!
Las-o pe aia. Ai lucrat prea mult înainte să vii aici.
- Pentru că sunt ieftină. - Lasă...
O leafă mică e mai bună decât nimic, draga mea fetiţă!
Hai să luăm o pauză! Ia o bomboană, Kalle!
Ia şi tu una!
Şterge-te pe degele cu o batistă, dacă ai vreuna!
- Bună! - Nelly... Ai veniot aşa de repede?
O, Mutti, mă grăbesc foarte tare. Trebuie să ridic un pachet.
apoi mă întâlnesc cu Uffe la cimitir.
Mi-a spus că vrea să-mi vorbească.
- În legătură cu seara asta? - Sunt aşa de fericită, încât mă doare burta!
Draga mea copilă!
Uite-o pe mătuşa Jessie, ai putea să cânţi cu ea.
- Bună, mătuşă Jessie! - Ce este?
Bună, dragă Jessie!
- Ingeborg, eu... - Părul tău arată foarte frumos.
- Ce-i aşa de special cu părul meu? - Nu ştiu...
- Culoarea te face să arăţi mai tânără. - Da, nu-i aşa? Ai observat şi tu?
- Vrei să ceri împrumut nişte bani? - Bani? Nu putem vorbi despre altceva.
Îmi datorezi o mulţime... 73 de coroane şi 50 de öre.
- Mai sunt pantofi care trebuie lustruiţi? - Nu!
Atunci am terminat.
- Cât îţi datorez? - 2.25.
Astăzi n-am bani.
Poţi să-mi dai împrumut cinci coroane? Am mare nevoie de ei.
Ce portmoneu drăguţ ai!
N-am mai văzut niciodată un portmoneu mai drăguţ ca ăsta.
- Am două coroane în batistă. - Cinci, Malin, cinci...
- Mama obişnuia să spună... - Las-o să se odihnească în mormântul ei.
- De ce te uiţi aşa? - N-am decât 10.
Buni şi ăştia!
- Ingeborg, eu... - Jessie!
Trebuie să-mi dai împrumut 60 de coroane.
- Ai înnebunit? Pentru ce? - Poţi pleca acum, Kalle.
- Îmi împrumuţi banii ăia sau nu? - Pot să-ţi dau 30 de coroane.
- Asta-i tot ce am. - Fii binecuvântată!
Am ştiut că o să-mi dai jumătate, aşa că ţi-am cerut dublu.
Ingeborg...
E o doamnă care vrea să te vadă.
Probabil că e mama vreunui elev.
Poţi să te duci la familia Anderson
şi să-mi aduci rochia de bal pe care mi-a pus-o deoparte?
- E pentru Nelly? - Da, e pentru Nelly. Grăbeşte-te!
Repede!
- Bună ziua? - Dumneavoastră sunteţi...
Bine aţi venit!
- Ce e în pachet? - Surpriză.
Surpriză...
Poţi să-mi spui ce este? Curiozitatea creşte cu vârsta.
- O surpriză pentru tine şi Mutti. - Spune-mi de unde e.
- Pachetul. - De la autobuz, dacă vrei să ştii.
Curiosule...
- Nelly... - Ce e?
Eşti foarte încântată că mergi să dansezi.
Numai la balul din seara asta te gândeşti.
Vreau să fac furori.
Nelly...
- Vrei să mergi la bal cu mine? - Poftim?
Nu vrei să mergi cu mine?
Dragul şi scumpul meu Uffe! Tu crezi că am să merg cu un bătrân?
E chiar aşa de neconceput?
- Nelly... - Ce mai e?
- Tu nu înţelegi? - Doar nu vrei să-mi faci din nou curte?
Nu înţelegi de ce m-am întors
şi am luat o cameră la domnişoara Ingeborg?
- Nu înţelegi nimic? - Acum mă laşi?
Tu te gândeşti numai la balul ăla!
- Eu nu însemn nimic pentru tine. - Dragul meu Uffe, eşti un prost!
O iubesc pe micu-a mea Mutti, şi ţin foarte mult ţi la tine.
Da... Aşa *** ţin la pian, la comoda cea veche,
dar nu în alt fel.
Nu pot să rămân aici toată viaţa.
Vreau să experimentez şi alte lucruri.
- Chiar ştii ce vrei? - Omul trebuie să aibă vise...
Nu trebuie să fii trist din cauza asta. Nu eşti trist, nu-i aşa?
O, Uffe! Am uitat să-mi cumpăr ace pentru păr!
Spune-i lui Mutti că mă întorc repede! Salut, bătrânelule...
Bună ziua.
Fata e a mea, nu a ta.
Aţi dat buzna s-o luaţi pe Nelly.
Nu mai înţeleg nimic.
Nu ştiu ce să spun.
De ce vreţi s-o luaţi de aici?
Sunt mama ei, nu e de ajuns?
Şi v-aţi dat seama de asta doar acum, după 18 ani?
Viaţa mea n-a fost tocmai uşoară.
Era mai bine pentru ea să rămână la dumneavoastră, domnişoară Ingeborg.
Dar acum situaţia mea s-a mai îmbunătăţit.
Felicitări!
Nu mulţi pot să spună asta în ziua de azi.
Mă întreb dacă unui copil îi poate fi mai bine departe de mama sa.
O mamă adevărată nu e neapărat aceea care îl naşte!
Chiar vreţi să fim duşmani, domnişoară Johnson?
Să fim duşmani spre binele lui Nelly? Nu înţeleg.
Trebuie să înţelegeţi că pentru Nelly ar fi mai bine să vină cu mine.
Eu cred că aici e cel mai bine pentru ea.
Are tot ce-i trebuie şi, în plus, pe cineva care ţine la ea.
Va avea o slujbă mai bună şi mai bine plă***ă
şi va cunoaşte persoane de vârsta ei.
Şi va fi cu mama ei, domnişoară Johnson.
Care timp de 18 ani a neglijat-o...
Nu cred că vă puteţi apăra punctul de vedere.
S-o lăsăm pe ea să aleagă!
Va trebui să accepte ceea ce decidem noi.
Daţi-mi voie să-vă spun ceva...
Dar să nu-i spuneţi lui Nelly şi nici altcuiva...
Sunt bolnavă.
Nelly înseamnă totul pentru mine.
Cred că şi ea mă preţuieşte, pentru că ea a avut nevoie de mine.
Îmi daţi voie s-o mai ţin o vreme până când...
Numai până când...
După care puteţi s-o luaţi. Aveţi toată viaţa înainte.
Vă rog să vă întoarceţi şi să lăsaţi lucrurile aşa *** sunt de 18 ani.
Aşadar nu pentru binele ei, pentru binele dumneavoastră vreţi s-o ţineţi aici!
Nu numai pentru binele meu...
Nelly se simte bine aici, e fericită.
N-o luaţi de aici, n-am să pot suporta asta!
S-o iau?
Aşadar nu sunteţi convinsă că Nelly ar vrea să rămână?
Eu sunt sigură că o să suportaţi. Şi eu am trecut prin momente grele.
- Şi am rezistat. - Pentru dumneavoastră e doar un capriciu.
Vă rog să vă alegeţi cu mai multă atenţie cuvintele!
Bine... Bine, o s-o lăsăm pe ea să decidă.
Mai vorbim mâine.
Iertaţi-mă dacă v-am jignit cu ceva.
Nelly şi cu mine vă suntem foarte îndatorate.
Îmi pierd uşor cumpătul. Iertaţ-mă...
Aveţi nevoie de o tabletă? Arătaţi foarte rău…
Nu...?
La revedre, atunci.
Intră!
Intră!
La dracu!
Tu eşti, Jack? Eşti nebun? Ce cauţi aici?
Eşti nebun, Jack! Ce faci aici?
- Mă plictiseam şi te-am urmărit. - Eşti nebun...
Am vrut să văd dacă nu cumva mă tragi pe sfoară.
O rochie de bal?
Haine noi…
Ţi-ai aranjat părul... Balul din oraş? Ca să vezi...
- Înseamnă că te deranjez? - Ce prostie, mă bucur că eşti aici.
- Ce flăcău chipeş, nu? - Da...
- Un cuceritor. - Da.
Jenny... Treci lângă mine imediat!
Desigur.
Desigur, dragul meu...
Acum spune-mi ce faci tu în văgăuna asta... Ce-ai de făcut aici?
- Nu cumva micuţul meu Jack e gelos? - Nu.
Jack e mânios pentru că l-ai lăsat singur în oraş şi fără o leţcaie.
Spune-mi totul... Altfel îţi tai beregata
şi te înghesui într-o valiză.
Ei? Te ascult...
Am o fată aici, dacă micul Jack chiar vrea să ştie.
Ce-ai spus, păcătoasă bătrână? Ai o fată?
- Cât de mare? - 18 ani.
Jenny are o fată de 18 ani...
Jenny are o fată care are 18 ani.
E pentru prima oară în doi ani când îmi stârneşti interesul.
Interesant... Foarte interesant.
Nelly se duce la bal să se distreze.
Iar tu ai cerut-o în căsătorie înainte să se fi distrat... Idiotule!
- Am să dansez numai cu ea. - Aşa, ţine-o în lesă…
Bărbaţii n-au minte deloc...
În seara asta ai s-o cucereşti, desigur. O să te vadă alături de ceilalţi.
Tu, cel mai grozav... Cel mai încântător.
N-am fost niciodată încântător.
Un bărbat e întotdeauna încântător sub clar de lună.
Să nu faci niciodată curte unei femei în timpul zilei!
- Nu-i aşa că e încântătoare? - N-arată rău.
Nelly... Vrei să vii pentru o clipă?
- Avem o surpriză pentru tine! - Vin acum!
- Ţine, Uffe. - Şi eu am o surpriză...
S-o vadă îndată ce deschide uşa.
Aşa... Am făcut-o şi pe asta.
Dumnezeu şi cu mine am avut în ultima clipă o idee sclipitoare.
Cu ce eşti îmbrăcată, draga mea copilă?
Mutti...
Mi-ai cumpărat şi o rochie?
E doar o zdreanţă...
Ţi-am promis că-ţi cumpăr una...
Ce drăguţă e!
De la cine ai primit-o?
A trimis-o mătuşa Jenny.
I-am scris că vreau să merg la bal.
Nu-i aşa că e frumoasă?
Mătuşa Jenny e aici, Nelly. Mâine vrea să te vadă.
Mătuşa Jenny?
- Ce doreşte? - O să vorbim mâine despre asta.
Nu crezi că ar trebui să ne pregătim pentru vizita ei?
Doamnelor şi domnilor!
În vremuri de mizerie şi de foamete,
noi, care nu ducem lipsă de nimic,
e de datoria noastră
să-i ajutăm şi să-i alinăm pe cei suferinzi dacă acet lucru e cu putinţă.
Această petrecere organizată din iniţiativa mea
e parte integrantă din această campanie.
Prin urmare, deschid balul din această seară
şi sper că fiecare se va distra,
va petrece un timp plăcut şi va fi fericit în măsura priceperii sale.
Acum invit orchestra să cânte! Dunărea albastră!
- Nu valsez foarte bine. - Nu...
- Ai spus ceva? - Eu? Nu, nimic.
- Mi s-a părut că ai spus ceva. - Nu, nimic. De ce?
Aşa... Mi s-a părut că ai spus ceva.
Acolo!
- Fata cu tipul acela înalt? - Da.
Eşti sigură?
Eu i-am cumpărat rochia. Nu-i aşa că e frumoasă?
- Eşti sigură? - Da, da…
Nu se poate să cânte şi altceva în afară de vals?
Primarului îi place să danseze, dar nu ştie să danseze decât vals.
Îmi daţi voie?
- Cred că eşti un pic afumat, Jack! - Cred că şi tu eşti la fel, mamă!
Toţi s-au plictisit să valseze, dar noi de distrăm!
- Crezi? - Desigur!
Dintr-o dată ai vorbit cu amărăciune.
Jenny... Te superi dacă o invit pe fiica ta la dans?
Deloc, Jack. Poate să facă *** îi place.
- Îmi daţi voie? - Îmi daţi voie?
Sunteţi foarte frumoasă.
- Sunteţi cea mai frumoasă fată de la bal. - Drăguţ din partea dumneavoastră.
Frumuseţea feminină mă nelinişteşte şi mă întristează.
Sunt fericit că am făcut cunoştinţă cu dumneavoastră.
Am sentimentul că ne vom revedea curând.
- Păreţi tristă! - Eu? Nu, nu sunt deloc tristă!
Nu asta am vrut să spun.
Privirea dumneavoastră... exprimă tristeţe.
Poate că aveţi un suflet melancolic.
- Vorbiţi ca în romane. - Da. Voiam să mă fac preot.
- Sunteţi din oraş? - Da, locuiesc aici.
- Sunteţi norocoasă. - De ce?
Pentru că aici duceţi o viaţă liniş***ă, departe de zgomot şi lipsită de griji.
- Poate că e prea multă linişte aici. - Asta o spuneţi dumneavoastră.
- Eu sunt Jack. Pe tine *** te cheamă? - Ne tutuim, deja?
Nu putem să fim prieteni buni? Şi nu putem să ne spunem totul?
Uită-te la ăsta... Bună, bună!
Hai să bem în cinstea prieteniei noastre!
Un pahar, vă rog!
- Poftim... - Mulţumesc.
Şi tu, prietene! Încă un pahar, vă rog. Mulţumesc mult.
Te rog să ţii asta o clipă...
Trebuie să guşti din asta, micuţa mea.
Eu am făcut-o.
Eu îi spun “Cântec de seară de Jack Spintecătorul, partea a doua.”
Te adoarme într-o clipă. Sunt sigur că o să-ţi placă.
Doamnelor şi domnilor!
Având în vedere ora târzie,
urmează un divertisment ca să ne mai odihnim picioarele.
Cântec de seară de Jack Spintecătorul. Ultima parte!
Amin!
Opriţi-vă!
Opriţi-vă, am spus!
- Îmi acordaţi un dans, domnule primar? - La naiba!
L-a sărutat pe soţul meu?
Jack! Jack!
Ce adunătură de marionete tâmpite!
Cine le-a pus în mişcare?
Eu! Vino!
Unde e Uffe? L-ai văzut? Tipul acela înalt…
”Dragostea nu cunoaşte primejdia!”
- “Prietenii tăi nau *** să mă împiedice.” - O să te omoare!
”Ochii tăi sunt mult mai periculoşi decât spada prietenului tău.”
”O privire dulce şi am să le înfrunt duşmănia!”
”Mai bine să mor de ura lor”
”decât să mai trăiesc fără să fiu iubit de Julieta.”
- Ce amuzant eşti! Da?
Nu semeni cu ceilalţi.
Nu. Cu nimeni.
Auzi *** toarce motorul? E ceasul meu.
Sunt întors cu o cheiţă şi merg, merg...
- Şi cine te întoarce? - Chiar vrei să ştii?
Bietul de tine.
N-am nevoie de mila ta!
Într-o bună zi am să părăsesc teatrul de marionete pentru lumea umbrelor.
Primăvara se va sfârşi, totul se va destrăma iar lumea va spune:
”Ce s-a ales de Jack, ăla?”
N-ai fost niciodată fericit cu adevărat?
- Ce vrei să spui? - Fericit. Ştii tu...
Sunt fericit acum, Nelly.
Pot să te sărut, Nelly?
Odată... locuiam sub o scară dintr-un castel ruinat.
În faţa mea era o fereastră imensă, spartă.
Puteam să văd prin ea câmpurile luminate de lună,
marea şi pădurile... şi cele două uzine de fosfaţi.
În zilele acelea eram fericit.
Acum îmi merge bine, dar nu sunt fericit.
Există un balaur care veghează asupra mea.
Îmi dă tot ceea ce am nevoie
în schimbul a câtorva centigrame din trupul meu pe săptămână.
şi a câtorva miligrame din trupul creierul meu.
Ce ciudat eşti...
Acum nu mai e aşa.
Pot să te mai sărut o dată?
Asta e o viaţă sub clar de lună.
Încă nu şi pentru tine, dar ai s-o descoperi şi tu, curând.
O lumină ireală, întuneric şi umbre, tot felul de lucruri care iscă teama...
Nelly!
Diavol mic!
Lăsaţi-mă în pace! Nu mă loviţi!
- Nu... Au! - Ulf! Ulf, opreşte-te,!
Ce vreţi să...? Lăsaţi-mă în pace!
Asasinule! De ce mă urmăriţi?
Opriţi-vă când vă spun!
Ce faceţi?
N-aveţi decât să…
Asasinule!
- Frumos din partea ta! - N-ai dreptul să mă ţii aşa!
Ce mai cavaler! Ce ţi-a spus domnişoara Ingeborg?
- Nu vorbi aşa! - Ai vrut să faci furori şi ai reuşit!
- Dă-mi voie să-ţi explic! - La ce bun?
Să mergi la bal şi să te porţi ca o... Da, chiar aşa!
Nu înţelegi nimic! Am fost atât de fericită că am mers la bal!
Când am primit rochia asta, mi-a venit să cânt!
Să cânţi! N-ai ştiut să-ţi înfrânezi dorinţele!
- N-am cântat mult. - Beţivii uită repede.
N-am cântat în sala de dans.
- Destul! - Şi n-am fost beată!
N-ai fost beată? Ai fost mort de beată!
Ulf, încetează!
N-ai decât să plângi, dacă crezi că asta te ajută!
Mutti, n-am vrut să spun că e vina ta,
dar mi-ai spus întotdeauna să fac ce mă îndeamnă inima.
Mereu am avut o gură mare...
- Şi apoi? - Nimic, n-a mai fost nimic.
O, da... Primarul a venit în fugă.
Iar eu mi-am pus mâinile în jurul gâtului său...
Nu mai înţeleg nimic...
- Iar Uffe a rămas cu gura căscată. - Ce putea să facă, bietul băiat?
O, Mutti...
Ce bine e să fiu din nou cu tine!
Mă simt ca după o călătorie foarte lungă.
E bine că te-ai întors acasă.
Vreau să rămân pentru totdeauna cu tine.
Nu mai vreau să te părăsesc niciodată.
N-am să te las să pleci, draga mea. Poţi fi sigură de asta.
N-am să te las.
Numai pe tine te am. Tu eşti totul pentru mine.
- Mutti... - Sunt atât de fericită acum!
Nici n-ai idee cât de fericită m-ai făcut.
Mutti...
{y:i}Când oraşul se trezeşte {y:i}duminica dimineaţa,
{y:i}ziarele locale îl aşteaptă {y:i}cu noutăţi senzaţionale.
{y:i}Ceainicele dau în clocot în {y:i}căsuţele înşirate pe strada principală.
{y:i}Ceva îngrozitor s-a întâmplat la bal. {y:i}E vorba de apariţia unor străini.
{y:i}Un dans sălbatic şi libertin.
{y:i}Şi s-a întâmplat ceva cu Nelly {y:i}a domnişoarei Johnson.
{y:i}Ceva şocant şi inexplicabil...
{y:i}Nu va fi deloc plăcut pentru Nelly {y:i}să mai rămână în oraş
{y:i}după un asemenea scandal.
- Tu ce-ai auzit, Malin? - Păi...
Domnişoara Nelly a cântat la trompetă la bal!
- La trompetă? - E talentată, din moment ce nimeni n-a învăţat-o.
Eu n-am auzit-o niciodată cântând la trompetă.
N-a fost trompetă.
Atunci la orgă?
Bună ziua...
Bună ziua!
- Nu ştiai că vin? - Ba da.
Am aşteptat să plece domnişoara Johnson fiindcă voiam să fim singure.
Mutti s-a dus să cânte la o înmormântare şi...
Pari îngrozită, copila mea.
Ai devenit o fată mare, Nelly.
N-ai nimic să-mi spui?
E aşa de ciudat...
Poate că n-ai să mă crezi, dar m-am gândit adesea la tine.
Şi eu m-am gândit la tine, mătuşă.
Mătuşă...
N-ai putea să spui “mamă”?
Poate. Eu...
Bine atunci... Să rămânem la “mătuşă”, pentru început.
Ştii, nu eram cu mult mai în vârstă decât tine când te-am născut.
Ştiu că ai trecut prin multe din cauza mea.
Fiecare din noi are de purtat o cruce...
Am un salon de înfrumuseţare, Nelly.
E o muncă foarte interesantă.
N-ai vrea să vii la mine să înveţi şi tu?
Desigur, n-ai de gând să rămâi aici pentru totdeauna.
Nelly, poate că eşi logodită?
N-ar fi chiar aşa de ciudat la vârsta ta, Nelly, draga mea.
Ai avea un salar bun, ai putea să-ţi cumperi nişte haine frumoase.
Şi ai scăpa de oraşul ăsta.
Ai putea să-ţi petreci vacanţele aici, la Mutti.
Ar putea veni şi ea la noi.
Iertaţi-mă.
- Mi-ar plăcea să vin cu tine. - Atunci ne-am înţeles.
- Şi cât mai curând posibil. - Am putea pleca deseară.
Da, aş vrea să plecăm deseară, dacă se poate.
Nelly s-a hotărât să vină cu mine.
Sper că o veţi lăsa să plece fără să protestaţi.
Nu voi protesta dacă nu voi avea motive.
Ar fi bine să putem ajunge la o înţelegere.
Acum trebuie să plecaţi.
O să vorbim de înţelegere altă dată.
- Mătuşa mi-a promis că în concediu... - Concediu! Mai întâi trebuie să-l meriţi.
- Când plecaţi? - În seara asta, dacă se poate.
- Pleci, Mutti? - Dacă pleci, trebuie să-ţi fac bagajele.
- Bună seara, eşti în trenul ăsta? - E nostim, nu?
- Poţi să spui şi aşa. Într-adevăr - Să fac prezentările.
Jack, fiul fratelui meu vitreg şi fiica mea Nelly.
Nu e cazul să ne formalizăm, o să ne vedem des de acum.
Fac parte din familie.
Într-un fel am fost mama lui de când părinţii lui au murit.
Au murit...?
Da, într-adevăr. Febra tifoidă din Londra.
Au venit cu un vas încărcat cu banane din Antananarive.
Nu ne-am cunoscut deja?
- Adevărat? Ce drăguţ! - Chipul fetei mi-e foarte familiar.
- Pari puţin cam şifonat. - Am petrecut noaptea în apă, doamnă.
De asta arăt cam şifonat.
Ce lung e tunelul ăsta!
{y:i}Incidentul penibil şi senzaţional {y:i}a fost uitat încetul cu încetul.
{y:i}Vara a trecut.
{y:i}Domnişoara Ingeborg Johnson {y:i}nu era defel schimbată
{y:i}când mergea la capelă {y:i}pentru lecţiile ei de pian.
{y:i}Poate uşor îmbătrânită, {y:i}poate puţin mai singură.
{y:i}Ulf şi-a părăsit camera {y:i}şi a plecat din oraş.
{y:i}Spre surprinderea tuturor, {y:i}Malin, sărmana menajeră,
{y:i}a contribuit la creşterea populaţiei {y:i}dând naştere la doi gemeni cu părul roşu.
{y:i}Chiar înainte de asta, {y:i tatăl lor a dispărut.
{y:i}Ea era fericită...
Bărbatul ăsta s-a ales şi cu plăcerea şi cu banii.
Malin, copiii şi ruşinea.
Cu asta se aleg cei care muncesc şi pun bani deoparte.
- Să nu uiţi asta! - Fii sigur că nu, mulţumesc.
5 coroane ajung pentru lână. Tricotez ceva pentru gemeni.
Nu vreau! M-am săturat să tot iau bani împrumut.
O să primeşti cele 20 de coroane pe care ţi le datorez.
- 25! - 25 să fie.
Am vrut să-ţi verific memoria.
De-aş putea să te înţeleg!
Am fost logodită cu fratele tău şi te cunosc aproape de-o viaţă.
Ce norc pe Harald să moară de tânăr!
Ingeborg! Când îmi fac griji pentru tine, ai putea să mă iei în serios.
Eşti palidă şi slabă.
Ai vreo veste de la Nelly?
Da. Am primit o scrisoare foarte exuberantă în dimineaţa asta.
Una lungă, şase pagini.
Au extins din nou salonul.
- Nelly mai obişnuieşte să iasă? - O, da!
- A fost invitată la un dineu marţi seara. - Marţi?
Da, marţi... Au o mulţime de prieteni.
Îi place munca sa, cunoaşte multă lume...
Trebuia să fi plecat mai de mult. Aş vrea să...
Ce s-a întâmplat?
Nu mă simt bine din cauza vremii.
Dar, Ingeborg, ce s-a întâmplat?
Edward... Suntem nişte oameni cu capul pe umeri.
Ce-o să se întâmple cu mine?
Edvard, ia loc şi nu mai fi aşa de jenat!
Suntem prieteni vechi, nu-i aşa? Putem vorbi deschis?
- Da, sigur. - Aşadar?
Desigur, se poate opera
iar după aceea poate fi o ameliorare.
Eşti sigur că o operaţie poate să ajute?
Ingeborg, am să fiu sincer...
E foarte grav.
E o intervenţie chirurgicală complicată
care ar putea doar să întârzie lucrurile câţiva ani.
- Şi dacă nu mă operez? - Ar mai fi încă un an.
Poate mai mulţi, poate câteva luni. E greu de spus.
Acum ştii *** stau lucrurile.
Îţi sunt recunoscătoare.
Acum spune-mi altceva...
*** voi fi? Voi putea să mă ridic din pat?
Absolut. Vei putea să te mişti fără probleme până cu câteva luni înainte să...
- Şi crizele? - Pentru ele există medicamente.
Lucrurile sunt exact aşa *** trebuie să fie. Aşa *** merit!
Mutti... Mutti!
Dumnezeule, tu eşti... M-ai speriat!
Jessie...
Jessie, crezi că ar trebui să merg s-o văd pe Nelly?
Ce te-a apucat? Niciodată nu mi-ai cerut sfatul până acum.
Câteodată ai nevoie de prieteni. Nu eşti tu prietena mea?
- Ingeborg, ştii bine că sunt. - Aşadar, trebuie să merg s-o văd?
- Evident, dacă asta doreşti. - Nu pot să merg.
- De ce? - N-am bani.
- Îţi împrumut eu. - Eşti atât de bună Jessie...
După ce mă întorc, o să tricotăm seara, da?
Vom sta la gura sobei. N-o să ne pese de frigul toamnei.
Ingeborg, draga mea!
- Nu mai pot! - Dar, Ingeborg...
Mulţumesc, Jessie. O să mă ajuţi? Aş vrea să plec astăzi.
Alerga cu pălăria lăsată pe ceafă, cu părul vopsit
şi cu haina descheiată în toiul iernii.
Încerca să arate de 20 de ani, dar eu îi dădeam 38.
Mai târziu, când am devenit apropiaţi, am descoperit că are 60.
Ca s-o citez pe Ecaterina cea Mare: ”Când ai avut 100 de bărbaţi,
”poţi să spui că nu se deosebesc mult unul de altul.”
Vă pot ajuta cu ceva?
Aveţi programare?
Nelly, vino aici!
Domnişoară Johnson!
Bine aţi venit!
Ce surpriză plăcută! Nelly o să fie foarte fericită.
- Sper că nu deranjez. - Nu, deloc.
Mi-a intrat în cap că trebuie să vin, aşa că iată-mă!
Bine aţi făcut.
Nelly nu s-a întors încă, dar trebuie să apară din clipă în clipă.
O să fie încântată să vă vadă.
- Vreţi să vedeţi camera ei? - Da.
Se pare că lui Nelly îi place aici.
Iese destul de des, îi place asta.
Are o mulţime de prietene de vârsta ei, toată lumea o place.
Asta e bine...
V-a scris, nu-i aşa?
De multe ori i-am spus să vă scrie.
Vă mulţumesc, sunteţi foarte amabilă.
Dar n-a prea avut timp pentru asta.
- Ce părere aveţi despre camera ei? - E foarte bine.
Aici e garderoba ei.
I-am cusut câteva rochii. Priviţi...
O adevărată rochie de prinţesă. Mătase veritabilă!
O adevărată rochie de prinţesă...
Uitaţi-vă la pantofiorii ei... Are nişte picioruşe atât de subţiri!
A primit o lenjerie de corp nouă.
E plăcut să-i dai în dar lucruri frumoase.
Asta îi vine foarte bine, a fost fericită când a primit-o.
Nu luăm loc?
Iată jurnalul ei.
- Îi citiţi jurnalul? - Nu, l-am frunzărit, doar.
A scris câteva întâmplări foarte amuzante. Ascultaţi asta, de exemplu:
”În dimineaţa asta eram cu mama când s-a îmbrăcat.”
”Era atât de tânără aşa goală, în faţa oglinzii.”
”Pielea ei arată mai tânără decât a mea, care e negricioasă.”
- Drăguţ, nu? - Mulţumesc, nu mai doresc să ascult.
Nu? Bine, n-am să mai citesc.
Timp de opt ani am văzut-o adesea scriind în jurnalul ei,
dar n-am citit nici măcar o frază.
Asta sunteţi dumneavoastră, domnişoară Johnson. O moralistă.
- Ce mai faceţi? Sunteţi foarte palidă. - Mulţumesc, sunt bine.
- Aţi primit vreo veste de acasă? - Da, am cumpărat o muşcată.
Ce bine! Sunt fericită.
Draga mea fetiţă, draga mea dragă.
Mi-a fost aşa de dor de tine!
Eşti mai matură şi mai frumoasă.
- Mult mai frumoasă. - Mă faci să mă simt stingherită.
Şi părul tău...
La noi acasă nu aveai niciodată părul coafat.
Am presimţit că ai să vii. Ai pornit în dimineaţa asta?
Mătuşa Jessie te-a condus la gară? Ea ce mai face?
Are părul vopsit la fel?
Acolo nu se întâmplă nimic nou. Suntem la fel ca acum 20 de ani.
E rândul tău să-mi spui despre tine.
Slujba mea e foarte amuzantă, într-adevăr.
Cunosc mereu oameni foarte nostimi. Dar şi oameni ciudaţi.
Unii sunt atât de ciudaţi încât... Ştii, Mutti...
Jenny e foarte bună cu mine, îmi dă o mulţime de lucruri... Mă răsfaţă.
A trebuit să se descurce singură până să meargă salonul bine.
- L-ai văzut pe Ulf? - Nu.
E aici, în oraş? N-am ştiut.
- Bietul Uffe. - Da. S-a mutat după ce ai plecat tu.
Adevărat? Înţeleg...
Îmi pare rău pentru tine. Pe cine ai luat acum în cameră?
Camera îl aşteaptă să se întoarcă într-o bună zi.
Mutti!
Ce este, Nelly?
Ce vrei să-mi spui de fiecare dată şi nu-ţi găseşti cuvintele?
Ce este? Nimic.
Ce să fie? Nu vezi că mi-e bine?
- Că totul e bine? - Nu-mi spui adevărul, Nelly.
Spune-mi ce-i cu tine! Trebuie să-mi spui ce este!
Nu, draga mea Mutti. Nu e absolut nimic.
Masa e servită.
Micuţă Nelly...
- Nu înţeleg unde e Jack. - Niciodată nu vine la timp.
Băiatul fratelui meu vitreg. Vine des aici.
E actor, de altfel.
Dar a trecut multă vreme de când n-a mai jucat.
Trebuia să apară la radio, săptămâna trecută.
Se poate.
Şi o să aibă un rol important într-un film.
- Până la urmă a apărut la radio? - S-a anulat emisiunea.
Sper că va obţine rolul acela în film
- Dacă nu cumva a inventat totul. - De ce spui asta?
Ai spus că e unul din cei mai talentaţi actori.
Eşti sigură că nu el a spus asta?
Nu e politicos să vorbim aşa despre Jack în faţa lui Mutti.
De ce te aprinzi aşa, Nelly? Am impresia că ai roşit.
Jack e un băiat drăguţ, dar fantezia lui e puţin cam grotescă.
E artist, dar tu nu ştii ce înseamnă asta.
Dacă obţine rolul ăsta în film, ar putea începe să plătească şi el.
Ciudat....
Înainte, când voia să plătească, ai refuzat să-i iei banii.
Da, pentru că nu-i avea.
Şi pentru că minţea. Fantezii de artist, dacă vrei.
- Ne ridicăm? - Mulţumesc.
Trebuie să plec.
E timpul să merg la gară.
Ce păcat că nu pot să te însoţesc.
- O să mai vii? - Nu foarte curând.
Mulţumesc, mă descurc singură.
Atunci am să vin eu să te văd.
Mutti...
Eşti întotdeauna binevenită, ştii asta.
Nelly...
Iertaţi-mă, nu sunteţi domnişoara Ingeborg?
- Ba da... - Eu sunt Jack.
Locuiesc la Jenny... din când în când.
- Le-aţi făcut o vizită? - Da.
Dar acum trebuie să mă întorc cu trenul de noapte.
- Pot să vă conduc la gară? - Nu, nu vă deranjaţi.
Nu-i niciun deranj. Să mergem!
Aveţi aici biletul...
Biletul pentru vagonul de dormit şi câteva dulciuri.
Şi un ziar, dacă doriţi.
Vă mulţumesc mult pentru ajutor.
Pentru puţin.
Acum plecaţi, nu mai trebuie să staţi aici.
Ba da, ba da, îmi face plăcere.
Nu vreţi să mergeţi la dans cu Nelly?
- Nu-i vorba de asta... - Atunci?
Nu sunteţi indiscretă dacă mă întrebaţi.
Să vă întreb ce?
Dacă şi Jenny merge la dans în seara asta?
Iar eu răspund: “Nu. Ea nu merge la dans”.
Totul e atât de complicat! O mare încurcătură.
Până când am întâlnit-o pe fiica dumneavoastră...
Zic “a dumneavoastră” pentru că aşa este,
chiar dacă Jenny e cea care i-a dat viaţă.
Dar după întâlnirea aceea...
nu mai sunt o fiinţă care trăieşte sub clar de lună.
- Înţelegeţi? - Nu prea.
Nu-i aşa de uşor de înţeles.
- Vreau să spun că... - Că v-aţi îndrăgostit de Nelly?
Nu...
Nu e asta. Nu...
Eu nu mă pot îndrăgosti de nimeni. Doar de mine însumi.
Dar Nelly... E foarte reală, dacă înţelegeţi ce vreau să spun.
Da, înţeleg.
Ea e atât de reală, încât eu devin şi mai ireal.
Mă întreb de ce continui să trăiesc această viaţă de fantomă.
Poate că înţeleg.
Am nevoie de ea ca să mă pot ancora în realitate.
Aşadar în interesul meu.
Se pote spune că dintr-un egoism pur.
- Asta se plăteşte. - Da.
Dacă vrei doar să primeşti fără să dai nimic,
vei plăti cu vârf şi îndesat.
Puteţi să-mi daţi o ţigară? Cuvintele acestea m-au şocat un pic.
- Cu plăcere. Poftiţi... - Mulţumesc.
- Vă admir, să ştiţi. - Pe mine?
Aţi dăruit mereu, fără să vă gândiţi la răsplată.
Eu?
Nelly vorbeşte mereu de dumneavoastră.
Vă iubeşte.
Într-o zi se va întoarce şi vă va da înapoi tot ce i-aţi dăruit.
Jenny şi cu mine vom plăti atunci.
Jenny... trăieşte datorită mie.
Iar eu, datorită lui Nelly. E de-a dreptul infernal.
Dar suntem mulţumiţi că am putut să luăm împrumut.
Şi vă mai spun ceva.
În seara asta am să iau costumul acesta reiat,
am să-l fac pachet şi am să i-l trimit lui Jenny.
Vă întrebaţi ce am să fac după aceea?
Am să-mi pun hainele mele ponosite
şi am să plec departe de Jenny şi de tot.
Voi locui sub o scară luminată de lună,
voi contempla un câmp şi un râu
şi două uzine de fosfaţi.
Mai bine plecaţi acum, să nu pierdeţi trenul.
- Mulţumesc că mi-aţi ţinut companie. - Pentru puţin.
Să aveţi grijă de fetiţa aia. Are încredere în dumneavoastră...
Nu ştiu dacă e îndrăgostită de dumneavoastră.
Sunt foarte îngrijorată.
Simt că o să se întâmple ceva, numai că nu ştiu ce.
{y:i}Atenţiune! Atenţiune!
{y:i}Călătorii pentru trenul expres de noapte,
{y:i}sunt rugaţi să se îmbarce.
{y:i}Vă rugăm să închideţi uşile.
Am să dorm acum. Sunt foarte obosită...
Am fost să-mi văd nepoţii.
Ştii, eu nu sunt mama ta adevărată.
- Ceilalţi copii mi-au spus de mult asta. - Adevărat?
N-am vrut să-ţi spun ca să nu te fac să suferi.
Adevărat?
Îţi aminteşti de confirmarea ei?
Am vândut o mulţime de cărţi ca să-i cumpăr o rochie.
- Noi am iubit-o întotdeauna. - Eu mă iubesc doar pe mine.
Am nevoie de ea ca să mă ancorez în realitate.
Aşadar în interesul meu..
Aşadar nu pentru binele ei, pentru binele dumneavoastră vreţi s-o ţineţi aici!
Dumnezeule...
De ce trebuie să mi se întâmple tocmai mie? Sunt o femeie bătrână.
Credeam că o iubesc pentru binele ei.
Pentru asta am trăit!
Doamne, alungă-mi gândurile astea!
Nu vreau să am astfel de gânduri, nu le mai pot îndura!
Ajutor! Nu vreau să fiu moartă! Nu vreau să mor!
Vă rog, ajutaţi-mă! Nu mai suport! Ajutaţi-mă!
Liniştiţi-vă! N-a fost decât un vis.
Probabil că aţi mâncat ceva care v-a căzut rău.
Eu visez că un negru uriaş mă muşcă de degetele de la picioare
când mănânc ceva care-mi cade rău.
Ce spuneţi de asta?! Uite, beţi puţină apă...
Mai luaţi o sorbitură.
Aşa...
Lăsaţi lumina aprinsă, o să dormiţi mai bine.
Bună ziua, Uffe!
- Bine ai venit! - Mi-ai scris că e liberă camera aia.
- Rămâi? - Da, aşa cred.
Ţi-a plăcut în oraşul cel mare?
Nu prea.
Pentru că Nelly mi-a lipsit chiar şi acolo,
am zis că mai bine o aştept aici.
- Nelly ţi-a scris? - Nu. Da...
Am primit o carte poştală. Ai fost la ea?
Da.
- Îi merge bine? - Nu ştiu, Uffe.
- Nu cred că e fericită. - Aş putea face ceva?
- Nu. - De ce?
Fiecare trebuie să depăşească singur astfel de momente.
Nimeni n-o poate ajuta.
- Dar după aceea? - După aceea?
După aceea e bine că mai suntem şi noi.
- Bună! Bună...
Te rog să fii amabil şi să nu fumezi aici. Lui Jenny nu-i place.
- E un loc fantastic, ăsta. - De ce?
Adică cu toate capetele astea tăiate.
- Ce-i muzica asta? - Se aude de la teatrul din apropiere.
Aş vrea să vin aici când e plin de femei.
M-aş uita drept în ochii lor şi le-aş spune: ”Povesteşte-mi tot.”
- De ce nu-i ceri asta lui Jenny? - Nu mai vorbi despre Jenny!
Ce-i cu tine? Nu eşti în apele tale!
Ţi-am spus să nu fumezi!
Într-adevăr, într-adevăr…
Zici că nu sunt în apele mele?
Dar tu, Nelly? Nici tu nu eşti ca de obicei, mi se pare.
Nu eşti fericit, Jack. Ce e cu tine?
S-a întâmplat ceva? Are legătură cu Jenny?
Iubesc pe altcineva.
- Atunci de ce n-o părăseşti? - Am încercat de mai multe ori.
- N-am curajul. Nu pot. - De ce?
Nu mă întreba dacă n-am chef să-ţi răspund! Altfel plec.
Nu mă atinge!
Am stat departe de tine şi aşa am să fac şi în continuare!
De ce faci scena asta?
Noi doi nu ne iubim.
Nu ştiu, Nelly.
Ai schimbat totul de dragul meu, asta-i greşeala ta.
Bietul Jack...
Mi-am spus adesea: ”Nu mai merge aşa!”
”Nu mai pot continua să zâmbesc nici măcar o zi. Asta mă omoară!”
Dar asta nu-i decât o piesă de teatru.
De altfel, port întotdeauna asupra mea...
un revolver.
Dar nu sunt sigur dacă încerc să mă impresionez pe mine însumi
sau să sperii o fată ca tine.
Dacă o fac la modul serios sau nu.
Realmente nu mai ştiu.
Bietul Jack.
Sigur... sigur.
Numai că nu pe mine trebuie să mă compătimeşti.
În viaţă avem exact ceea ce merităm.
Dar totul are un preţ.
Totuşi, compasiunea ta îmi sună ca o muzică frumoasă.
Aş vrea să te pot ajuta.
- Poţi să mă ajuţi, Nelly. - ***?
Să mă iei de mână,
să mă duci la secţia de poliţie şi să spui:
”Băiatul acesta vrea să mărturisească o crimă pe care a comis-o.”
Poliţistul se va ridica de pe scaun şi va spune:
”O crimă?”
”Da,” vei spune tu.
”A ucis-o pe fata cu care trăia.”
”Era însărcinată.”
”A deschis robinetul de gaz...”
”şi a făcut astfel încât să pară un accident.”
”A fost o chestie foarte deşteaptă... Foarte!”
N-ai remuşcări?
Nu m-ar ajuta cu nimic, Nelly.
Am să vin cu tine la secţia de poliţie. Promit.
- Mâine? - Da...
Mâine.
- Eşti bună cu mine, Nelly. - Nu...
Pot să te sărut?
Ţi-e frică?
- Te iubesc, Nelly! - Nu spune asta, nu vorbeşti serios!
Ba da, te iubesc!
Ai văzut, tot, nu-i aşa?
Îmbracă-te, Nelly! Dă-mi voie să te ajut...
Nu-ţi fie frică de mine, draga mea, nu-ţi fac niciun rău, vreau doar să te ajut.
Linişteşte-te şi lucrurile se vor aranja.
- De cât timp durează asta? - Nu-i răspunde!
- Pleacă! - Nu, rămân.
Aşa? Atunci rămâi.
Iartă-mă, Nelly!
Te simţi bine?
O să te simţi puţin mai bine, acum.
Nu trebuie să crezi tot ce-ţi spune Jack.
Am fost o proastă să cred că ar putea rămâne în casă.
- E bolnav. - N-o asculta, Nelly!
Ţi-a povestit că a ucis o fată?
Trăia cu fata aia care avea doi copii.
I-a asfixiat pe toţi trei cu gaz şi a făcut să pară totul un accident.
Ţi-a cerut să mergi mâine la poliţie cu el
şi să-l ajuţi să-şi mărturisească crima?
Ţi-a arătat revolverul şi ţi-a spus
că vrea să-şi pună capăt zilelor sub clar de lună?
Jenny, ajunge!
Poate că ţi-a mai spus că tu eşti ancora lui în realitate
şi că trebuie să moară sau să se predea la poliţie.
Ce crezi, la câte persoane a mai spus asta?
Ţi-a spus deja asta?
Câte minţi a sucit cu fanteziile lui despre clarul de lună?
Până când am să mă ocup de el şi am să-l trimit la un doctor.
Nu spui adevărul, Jenny!
M-ai cumpărat ca să devin amantul tău
pentru că ai îmbătrânit şi nimeni nu te mai vrea.
Ţi-a fost frică de singurătate şi credeai că am să te scap de ea.
Şi exact pentru acelaşi motiv te-a adus şi pe tine, Nelly.
Dar acum s-a terminat. Gata cu minciunile!
Niciodată n-ai fost bun de nimic.
Te-am lăsat să stai aici doar din milă. Aş putea să te arunc pe uşă afară oricând.
*** ai putea s-o faci şi cu Nelly
dacă nu ţi-ar suporta toate capriciile.
- Plec. - Serios, pleci?
Da. Adio...
Corect... Presupun că o să-ţi zbori creierii?
Ai şi micul tău revolver? E gata încărcat?
Ştii unde ţi-e capul ca nu cumva să tragi în altcineva?
Ai dreptate, dragă Jenny.
N-am să mă împuşc.
Oamenii ca mine
nu-şi pun capăt zilelor.
Nu e stilul nostru.
Adio, Nelly.
Adio, Jenny.
Îţi mulţumesc pentru tot.
Nici dacă aş putea să-ţi înapoiez tot ce-ai cheltuit cu mine, n-aş face-o!
Pentru că femeile proaste ca tine sunt numai ele de vină!
- O să-şi facă vreun rău? - Nu, prostuţă mică.
- Plec şi eu. - Bine, pleacă...
Şi lasă-mă singură, aici.
Sunt hotărâtă, crede-mă!
Înainte eram singură şi m-am descurcat. Poate chiar mai bine.
Dar când am văzut-o pe Ingeborg, bătrână, urâtă şi consumată,
mi-am spus: ”Suntem de aceeaşi vârstă.”
N-ai spune asta după *** arătăm.
Dar *** arată chipul ei...
Dumnezeule!
Toţi au fugit de mine. De ce s-a întâmplat aşa?
N-am înţeles niciodată.
Când m-a părăsit tatăl tău a fost cel mai rău pentru că l-am iubit.
Apoi m-au părăsit toţi. Toţi! Acum tu şi Jack...
De ce nu pleci?
Du-te cu Jack!
Pot să-ţi spun că în adâncul sufletului lui e un băiat sensibil şi bun.
Nu m-a iubit, cu toate că eu l-am iubit pe el.
Ai bani să te întorci acasă? Acasă, da!
Să te întorci acasă...
S-au auzit împuşcături?
- Împuşcături? - Am auzit două focuri de armă!
Jack!
Jack!
Nu, nu, lasă-mă să trec!
Lasă-mă să trec! Jack!
Citea afişul de la teatru.
Dintr-o dată a scos un revolver şi şi-a tras un glonţ în faţă.
A fost îngrozitor.
Eu i-am pus ziarul acela pe cap.
Ce bine e să fii din nou acasă!
- Atunci de ce ai plecat? - Trebuie să-mi pierdut minţile.
Acum e foarte multă linişte aici.
Da, aşa e.
O, ce idilic!
- Nu vreau să deranjez... - Te rog, suntem obişnuiţi, nu te jena.
Ulf a ajutat să fete o vacă şi am băut un ceai acolo.
Serveşte-te dacă vrei...
Mulţumesc pentru ceai, a fost foarte bun.
Simţiţi-vă bine!
Ulf e un băiat foarte chipeş!
Dacă spui asta, de ce nu-l ceri de bărbat?
Are nevoie de cineva să se ocupe de el.
O femeie cumpătată şi în vârstă aşa ca tine.
Ingeborg!
- Ai primit vreo veste de la Nelly? - Da.
- E bine? - Da, e bine.
- Ţi-a scris ceva special? - Nimic care să te intereseze.
Ingeborg...
Am reflectat foarte mult în legătură cu un lucru.
Să auzim...
O să fie oare ceva între Nelly şi Ulf?
E mort după ea.
Ascultă, Jessie... Nelly e bine.
E fericită şi nu se gândeşte să se întoarcă aici.
Eu nu ştiu să fie ceva între ea şi Ulf.
Te-ai hotărât dinainte să te întorci astăzi, Nelly?
Aş aprecia foarte mult dacă ai urca la tine, Jessie.
Am să cobor mai târziu!
Aşa, aşa...
Nu sunt bolnavă...
Îţi iau eu haina.
Ai sosit exact la timp pentru ceai.
Ce surpriză!
Nimic nu s-a schimbat aici, acasă.
Totul e la locul lui.
Pianul, fotoliul...
- Şi Uffe e tot aici? - Da.
A fost plecat pentru o vreme, dar s-a întors.
- Pot să merg să-l salut? - Sigur că poţi.
Până una alta am să pregătesc ceva de mâncare.
- Nu mi-e foame. - Nu, sigur că nu.
Dar când o să te aşezi la masă, o să-ţi vină şi pofta.
- Ce e? Te-ai întors? - Da...
Am primit un concediu neaşteptat.
Te-ai schimbat. Dar pentru mine ai rămas la fel.
- Ulf, nu mai spune nimic! - Trebuie!
- Am atâtea să-ţi spun! - Ulf...
Se poate să fi trecut prin multe, dar te-ai întors definitiv, văd asta.
Te aştept de când erai o fetiţă. Te-am aşteptat şi acum.
- N-am aşterptat destul? - Uffe, suntem prieteni buni.
Nu vreau să mai fiu doar prietenul tău, nu înţelegi asta?
De-abia m-am întors şi tu îmi faci curte!
Nu vezi că nu mai sunt aceeaşi Nelly de dinainte să plec?
- Sunt o cu totul alta! - Nelly!
Ia-mă, dacă îndrăzneşti! Mă iubeşti, întotdeauna m-ai iubit!
Nu îndrăzneşti?
- Nelly, nu te simţi bine. - Nu, nu mi-e bine, am făcut un drum lung!
Eşti un pic înspăimântat, nu-i aşa?
Nu. Nu mi-e frică de tine.
Dar mi-e frică să mă gândesc la toate prin care ai trecut.
De ce nu m-ai luat atunci? De ce m-ai lăsat să plec?
A fost vina mea?
Nu.
Eu n-am fost decât o persoană familiară pentru tine?
- Ştiu că m-am purtat urât cu tine. - Nelly...
Lasă-mă...
E vorba de altcineva?
Ce naiv eşti... De ce-mi pui atâtea întrebări?
- Tu n-ai înţeles nimic? - Iartă-mă.
N-am vrut să te supăr.
Mă duc să fac o plimbare.
Mi-a fost aşa de dor de tine! Îmi dai voie să spun măcar asta?
Totul a fost atât de îngrozitor!
Ea ştie că eşti aici?
- I-am spus servitoarei că mă duc acasă. - Atunci putem despacheta lucrurile.
Nu ştiu *** am să pot trece peste toate acestea.
Văd foarte clar două lucruri...
Chipul mătuşii deasupra manechinului...
şi Jack zăcând în stradă cu un ziar peste faţa lui.
Iar şi iar...
Ce să fac?
Îţi mai aminteşti de zilele în care n-aveam niciun ban?
Ce-ţi spuneam atunci?
Că poate ziua de mâine ne va aduce fericirea.
Trebuie să ne continuăm viaţa, draga mea.
Nu trebuie să ne pierdem capul când totul e dificil şi sumbru.
Şi Uffe?
Aproape că l-ai făcut să moară de frică!
Da, e posibil.
Acum hai să ne bem ceaiul!
De altfel, trebuie să merg imediat la capelă.
Va trebui să cânt foarte mult acolo.
Micuţa mea Mutti...
Ingeborg!
Te plimbi în seara asta frumoasă de toamnă?
Da, am câteva lucruri de pus la punct.
- Iar Nelly s-a întors. - Da, am câteva lucruri de rezolvat.
- Şi *** te mai simţi? - Foarte bine.
Acum nu mă mai tem.
Pe aici e o scurtătură.
- Pe curând! - Da, pe curând!
{y:i}Putem s-o lăsăm pe domnişoara {y:i}Ingeborg aici, în soare.
{y:i}Se uită la doi tineri
{y:i}care merg pe stradă.
{y:i}Un pic departe unul de celălalt, {y:i}dar cu toate acestea, împreună.
{y:i}Nelly şi Ulf.
{y:i}Liniştea de sâmbătă seara se apropie
{y:i}cu mâinile blânde deasupra oraşului
{y:i}atât de mic...
Traducerea: Dappon (alfiaro@yahoo.com)
Best watched using Open Subtitles MKV Player